Sase este numarul cu care am de-a face azi. Sunt in trenul Mures-Sibiu, pe linia 6, la ora 3.26. Si suntem doar sase oameni in tot trenul! Cu tot cu controlori si mecanicul de locomotiva! In cateva minute ar trebui sa plecam. Mi-e frica de mor, nu este inca dat drumul la lumina, si timpul pare ca s-a dilatat de nu mai porneste trenul o data! E ingrozitor de cald, cu toate ca sunt minus sase grade afara, eu stau in tricou. Ma plimb prin tot trenul cu speranta sa gasesc oameni. Nu conteaza de care, numai sa gasesc. Dau la un moment dat de un tip de vreo 20 ani care asculta manele la maxim. Mai bine singura decat cu el. In apropierea compartimentului lui, o femeie tine in brate doi tineri: ii mangaie pe cap si priveste in gol. O intreb daca pot sa stau langa ea. Imi da din cap afirmativ, dar nu-mi spune nici o vorba. Fericita ca am gasit in sfarsit companie, imi instalez ghiozdanul sub cap, imi iau haina in brate si adorm in cateva clipe. Cand ma trezesc, mi se pare ca au trecut ore bune. Primul lucru: pipai sa vad daca mai am ghiozdanul sub mine si ochelarii pe nas. E totul la locul lui. In jurul meu, liniste: femeia cu cei doi copii nu mai e; trenul, tacut, isi trage rasuflul, din goana lui intre judete, intr-o statie. Peste tot miroase a closet.
Vreau mai mult ca orice pe lumea asta sa treaca timpul mai repede. Ma ridic si caut iar companie. In ultimul vagon dau de doi controlori, care ma primesc langa ei cu mare drag. Amandoi au mustati lungi, si ochi mici. Sunt imbracati la fel, abia poti sa ii deosebesti in noapte. Banchetele lipicioase, maronii si fierbinti, ii fac pe cei doi sa-si tot schimbe locul. Printre plimbarile compartiment-geam (unde ies in statii ca sa faca semn cu o lanterna ca de jucarie mecanicului de locomotiva), cei doi imi povestesc de misterele noptii de pe tren. Mi se face frica: "pe tren totul este posibil. Violuri, scandaluri, decese, lapte gros", imi spune Stelian, unul din cei doi controlori. Isi aduce aminte ca odata i-a aparut numele in presa harghiteana cum ca ar fi violat o tânara. Mie mi s-a oprit rasuflarea: "Stii doar cum sunt jurnalistii, dintr-un fir de ata fac un ghem. Fata inventase povestea ca sa scape de plata biletului". M-am mai linistit, cand, al doilea mustacios incepe sa povesteasca detaliile acelei seri. Ma uit pe geam, cu toate ca nu vad nimic, imi las ochii sa priveasca in gol. "Domnisoara, e capat de linie" imi spune un tanar zgaltaindu-ma. Am ajuns in Sibiu. E deja dimineata, habar nu a trecut timpul. Pentru prima data, mi s-a realizat o dorinta mai repede decat ma asteptam!