Ma-ntreb cat de tare poate fi o picatura de roua in cumpana sa cada dintre 2 petale? Va rezista lipita-n aripioare prefigurand gradina viitoare sau inertie-i va ceda curgand printre 2 bulgari tandri de pamant, firesc de destramata, odata uda, dar acum uscata? La fel, un tu pictand. La geam pe sevalet, in pod sau palma sau pe sub luminatoare, visand ca pictezi un pastel secret dedat luminii, direct pe panour’le solare! Sau abur’lui sarpe transparent, urcand din nari spre foale ii vei ceda, poem-concret pentru un iz de baclavale? Treci evanescent prin lume, putin critic, putin spectator - afise lipite cu talent, pe unele piei animale, cateva direct pe retina pentru orga sau jazz, mai rar, ochiul tau se strange intens, in lumina vreunui felinar sau se dezghioaca dupa apusul diminetii, la pranz, cand scarba devine-un complex de intentii, abandonate intr-un fel de mirare, a nemaimirarii. Sa cauti splendoarea in forma, oare nu-i o stare? Handicapul ar fi in perioada de rut, in cei 2 bulgari de pamant si in baclavale. Traind si murind iubim, mai pe scurt. Si daca i-am spune: iubind traim, si daca, doar atat: iubind?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu