Oamenii carora nu li se intampla nimic sunt consolati: Nu-i nimic, veti asista in viata la atatea lucruri interesante. Ce, inventia unor noi masini? Vacante la mare, umplerea apartamentului cu copii si obiecte? Dar ei simt nelamurit ca viata nu se compune din lucrurile la care asisti, ci din cele pe care le faci. In sinea lor, refuza sa fie spectatori si sa spuna, in plus, ca are un sens lucrul asta. Cand un asemenea om, prabusit pe patul cabinetului, ii spune medicului sau "Vreau sa traiesc", el aude de undeva din incapere intrebarea nerostita "De ce?", ca si raspunsul "Fara nici un motiv, de fapt". Ei stiu exact ca e o parodie searbada, si fara nici o indoiala sufera. Trebuie privit un asemenea om In strada, uitandu-se in stanga si in dreapta, asteptand ceva, un taxi, cu aerul acela derutat, cu toata fiinta lui derutata, strivita. Este cat se poate de evident.
