Inchisoarea Tacerii, Inchisoarea Placerii


Universitatea de Vara organizata de Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCR) mi-a lasat un dezgust total pentru tot ceea ce înseamna gratii. Miile de capsule concentrate de istorie care mi-au fost administrate pe cale „orala” de oameni ai istoriei, dedicati istoriei, sau parte a istoriei mi-au deschis ochii atât de tare, încât m-au durut; m-a durut realitatea si mai apoi am înteles-o. Nu poti trai în contemporaneitate daca nu ai trecutul împacat si împachetat în informatii consistente. În prima si ultima zi a acestei universitati de vara am vizitat doua închisori, cea din Râmnicu Sarat, respectiv Jilava, care, în vremea comunismului au functionat ca închisori politice. Azi, aceste locuri sunt total diferite. Prin Hotarârea de Guvern nr. 549/6.06.2007, fosta închisoare de la Râmnicu Sarat a fost trecuta în administrarea IICCR în România, care o va organiza ca Muzeu Memorial al Victimelor Comunismului. La Jilava, o parte e sub ruine (Fortul 13) iar restul functioneaza ca închisoare de drept comun. Întrebata fiind de amici de vârsta mea care este deosebirea dintre o închisoare de drept comun si una politica, nu am putut sa le explic decât în felul urmator, lasându-i sa traga singuri conluziile.